Greu (8 ★)
Memorie: 64 MB / 32 MB
Timp: 0.7 secunde
I/O:
Necunoscută
Îl cunoașteți, cred, pe Cătălin, fan-ul numărul 1 al greșelilor. Ei bine, în teza la mate, Cătălin a făcut `N` greșeli. Presupunând, prin reducere la absurd, că el corectează o greșeală `i`, poate alege să corecteze o singură greșeală `j`, cu proprietatea `1 < j < i` şi `i % j = 0`. El știe că, dacă face această alegere poate să continue din greșeala `j`, după aceeași regulă și nu mai poate reveni la o greșeală anterioară.
## Cerință
Cătălin alege `T` greșeli `G[1] G[2] … G[T]` și dorește să știe, pentru fiecare `G[i]`, numărul maxim de greșeli pe care le poate corecta dacă începe rezolvând-o pe aceasta.
## Date de intrare
Fișierul de intrare `greselile.in` conține pe prima linie două numere `N` și `T` unde `N` este numărul de greșeli și `T` numărul de întrebări. Următoarele `T` linii conțin câte un număr natural nenul reprezentând greșeala de la care Cătălin vrea să pornească corectarea.
## Date de ieșire
Fișierul de ieșire `greselile.out` va conține fiecare linie `i` un singur număr natural reprezentând numărul maxim de greșeli care pot fi corectate dacă ar începe Cătălin cu greșeala `G[i]`.
## Restricții și precizări
* `1 ≤ N, T ≤ 1.000.000`